căci prin harul care mi-a fost dat, spun fiecăruia dintre voi să nu se gândească la sine mai mult decât ar trebui să gândească, ci să gândească cu judecată sobră, fiecare după măsura credinței pe care Dumnezeu a atribuit-o. (Romani 12:3)
În contextul acestui verset, Pavel este îngrijorat că oamenii se gândeau la ei înșiși „mai mult decât ar trebui să gândească.,”Remediul său final pentru această mândrie este să spună că nu numai darurile spirituale sunt o lucrare a harului liber al lui Dumnezeu în viața noastră, ci și credința cu care folosim aceste daruri. „. . . fiecare după măsura credinței pe care Dumnezeu a atribuit-o.”
aceasta înseamnă că fiecare motiv posibil de laudă este luat de la noi. Cum ne putem lăuda dacă chiar și calificarea pentru primirea cadourilor este, de asemenea, un cadou?
acest adevăr are un impact profund asupra modului în care ne rugăm. Isus ne dă exemplul din Luca 22: 31-32., Înainte ca Petru să-l nege de trei ori, Isus îi spune: „Simon, Simon, iată că Satana a cerut să te aibă, ca să te cerne ca grâul, dar m-am rugat pentru tine ca credința ta să nu eșueze. Și când v-ați întors din nou, întăriți-vă frații.”
Isus se roagă ca credința lui Petru să fie susținută chiar și prin păcatul negării, pentru că el știe că Dumnezeu este cel care dă credință. Așadar, ar trebui să ne rugăm așa cum a făcut Isus — pentru noi înșine și pentru alții ca Dumnezeu să ne susțină credința. astfel, bărbatul cu fiul epileptic a strigat: „cred; ajută-mi necredința!”(Marcu 9: 24)., Aceasta este o rugăciune bună. Ea recunoaște că fără Dumnezeu nu putem crede așa cum ar trebui să credem.să ne rugăm zilnic, ” Doamne, Îți mulțumesc pentru credința mea. Susține-l. Întărește-l. Adâncește-l. Nu – l lăsa să eșueze. Fă-o puterea vieții mele, astfel încât în tot ceea ce fac, să obții gloria ca mare dăruitor. Amin.”